O interpretare psihiatrică a problemei împăratului Nebucadnețar descrisă în Daniel 4 – de Dr Vlad Schlezak

“Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile ca ghearele păsărilor.” Daniel 4:33

Pot spune că am fost mereu fascinat de problemele psihice și implicit spirituale ale oamenilor, cum se pot ajuta astfel de oameni, dar mai ales am dorit să găsesc exemple clare în Biblie pentru că mulți creștini se confruntă cu astfel de probleme și din păcate unii dintre ei în loc să primească ajutor primesc bârfe, râsete și șușoteli.

nebucadnetarScena nebuniei acestui împărat babilonian m-a determinat să cercetez mai mult subiectul și chiar să pictez scena (vezi tabloul de mai sus). Scriu acest articol din prisma medicului psihiatru creștin cu supraexpertiză în psihoze, a psihoterapeutului și consilierului creștin. Lucrez cu oameni cu depresii, psihoze, schizofrenii etc, recent am avut un pacient care se credea șopârlă. Literatura care tratează capitolul 4 din Daniel este variată, dar din punctul meu de vedere ușor insuficientă și cu diagnostice cu care în marea parte nu prea sunt de acord. Este drept că nu poți pune diagnostice psihiatrice din așa puține informații, și în fond nu contează prea mult detaliile unei boli dacă nu ești medic, dar doresc să arăt că se poate spune ce boală e cel mai posibil să fi avut împăratul Nebucadnezar. În prima parte am să trec în revistă cele mai importante puncte de vedere ale teologilor și la final am să spun și părerea mea despre acest subiect foarte interesant din paginile Bibliei.

Să înțelegem că încă din primul verset al lui Daniel 4 ne dăm seama că această descriere este un decret regal. Este ceea ce ne spune însuși împăratul babilonian prin adresarea lui către toți locuitorii pământului. El trimite pace, lucru total neobișnuit pentru un războinic păgân și cotropitor ce era. În următoarele versete chiar îi dă toată gloria lui Dumnezeu! În versetul 37 Îl laudă, înalță și slăvește. Este de-a dreptul incredibil pentru cel mai mare și puternic împărat păgân al vremii, care a cucerit Ierusalimul în 587 BC, a ars Casa Domnului (Ieremia 52:13) și a dus poporul în robie. Apoi urmează mărturia acestuia, prin ce l-a trecut Dumnezeu pe omul mândru care și-a atribuit toate meritele, inclusiv pe acela al construcției cetății Babilon.

În primul rând Nebucadnețar era irascibil, coleric și foarte activ. Era și megaloman, de o mândrie ieșită din comun. Mândria l-a și răpus dealtfel. Personalitatea nu-l ajuta, astăzi numim acest fel de personalități ca fiind premorbide, adică din normalitate pot ușor să degenereze în nebunie. Evident, prin pocăință și sfințire Dumnezeu poate schimba orice fel de temperament și personalitate nocivă în ceva bun. Desigur, omul trebuie să și vrea lucrul acesta, nu să se complacă în păcat pe care îl îndrăgește și justifică. Se presupune că boala împăratului s-a declanșat pe la vârsta de 50 de ani și că a fost de lungă durată.În versetul 36 ni se spune că împăratul și-a revenit complet din boală.

Versetul de mai sus (Daniel 4:33)  este o cheie în interpretare. Unii interpretează ca fiind un fapt real, alții ca o parabolă. Gill a studiat poziția teologilor antici asupra acestui verset și spunea că Origen și alții cred că într-adevăr împărtul s-a transformat într-o bestie. Epiphanus de exemplu a spus că Nebucadnețar a devenit o bestie, jumatatea de sus a corpului fiind de vită și partea de jos fiind de leu. Cyrill spune că Nebucadnețar, transformat în bestie a trăit în deșert, avea unghiile și părul ca a unui leu, mânca iarbă ca vitele. El susține că această metamorfoză nu a fost o boală, nici un act demonic sau vrăjitorie, nici licantropie, ci un act al lui Dumnezeu care l-a smerit, luându-i rațiunea și aruncându-l în nebunie. Deși nu credea acest fapt, Herodot relatează cum anumiți sciți se transformau în lupi pentru câteva zile, după care reveneau la trupul inițial. Mulți poeți, scriitori și mai nou producători de filme exploatează această idee. Acestea sunt ficțiune și deliruri (voi argumenta în continuare).

Licantropia este o boală psihică care implică o idee delirantă care îl face pe suferind să creadă că se poate transforma, sau s-a transformat sau este un animal. Evident cultura contemporană tinde să limiteze acest fenomen la lupi, vărcolaci etc. Sindromul de misidentificare delirantă (SMD) consistă din mai multe tulburări psihice în care persoana are o convingere care implică misidentificarea persoanei cu un obiect, loc sau persoană. Pentru că este un delir înseamnă că bolnavul nu va crede nici o  evidență, nici o dovadă am aduce-o ca să îi demonstrăm că nu e lup, animal sau orice altceva. Unii cred că sunt Napoleon sau chiar Isus Cristos, deși în astfel de cazuri este mai degrabă vorba de deliruri de grandiozitate. Acest sindrom (SMD) este prezent în mai multe boli neurologice sau psihiatrice precum psihozele cu sau fără elemente afective, intoxicație cu droguri sau sevraj, boli cerebrovasculare, traume cerebrale, demență, delirium sau convulsii. Le spuneam studenților de la consiliere despre delirul Capgras. Acesta face parte din simptomul SMD pe care l-am descris mai sus. Bolnavul crede că un prieten sau un membru al familiei a fost înlocuit cu un impostor. Licantropia clinică este o tulburare delirantă rară care este prezentă cel mai frecvent în schizofrenie sau în tulburări afective. Da, depresia severă se poate asocia cu fenomene psihotice (am mulți pacienți pe care i-am tratat cu astfel de tulburări). Deci, cel mai bine licantropia clinică se încadrează în sindromul SMD.

Un studiu al licantropiei de la spitalul de psihiatrie McLean a propus chiar un criteriu diagnostic:

  • Pacientul trebuie să raporteze într-un moment de luciditate că uneori se simt ca un animal
  • Pacientul se comportă într-o manieră care aduce a comportament de animal – latră, paște iarbă, se târăște etc.

Autorii spun că deși licantropia pare să indice psihoza, totuși nu există un diagnostic de boală psihiatrică sau neurologică specifică asociată cu consecințele comportamentale.

Manualul american de diagnostice psihiatrice (DSM-IV) consideră că licantropia clinică este o manifestare culturală a schizofreniei datorită primelor 4 criterii simptomatice:

  • Deliruri – cineva care crede că se transformă într-un animal este un delir
  • Halucinații – cei cu licantropie au halucinații că sunt animale, că au caracteristici ale animalelor – ghiare, blană, solzi etc.
  • Vorbire dezorganizată – cei cu licantropie emit sunete specifige anmalului în care cred că s-au transformat – răgete, mugete, grohăituri, lătrături etc. Cei cu licantropie care cred de exemplu că s-au transformat în lupi se apucă să urle la lună.
  • Comportament dezorganizat – cei cu licantropie încep să adopte comportamentul animalului în care cred că s-au transformat. De exemplu încep să trăiască afară, pe câmpuri, în păduri și își schimbă dieta….de exemplu încep să pască dacă cred că s-au transformat în vite.

În versetul 25 Dumnezeu spune că 7 vremi vor trece peste Nebucadnețar în condiția sa. Majoritatea teologilor au concluzionat că 7 vremi înseamnă 7 ani. Acest lucru îmi întărește și mai mult punctul de vedere pentru că schizofrenia se diagnostichează în Europa și restul lumii (în afară de America) după 1 lună de simptome specifice bolii. În America se diagnostichează după 6 luni de simptome. Așadar, indiferent  de criterii, boala lui Nebucadnețar a depășit cu mult chiar și 6 luni.

Cred că e greu să îi punem lui Nebucadnețar 100% un diagnostic, deși în opinia mea cel mai probabil a fost psihotic (schizofrenia este o psihoză), chiar dacă a fost o psihoză pură (vezi explicații mai sus), sau o depresie psihotică. Unghille și părul lung le văd mai degrabă ca o completă neglijare a igienei personale, dar aceasta poate fi un simptom atât în depresie cât și în psihoză. Consider că în cei 7 ani, împăratul Nebucadnețar este probabil printre primii psihotici, sau schizofrenici (schizoafectivi pentru cei mai sceptici) descris în Vechiul Testament. El avea și o personalitate premorbidă și cel mai rău era mândru.

Ca și creștin aș putea crede și interpretarea lui Cyrill, anume că a fost complet metamorfozat într-o bestie. Cred cu tărie că Dumnezeu care m-a creat în chip minunat și ciudat poate să facă ce dorește. Poate să vindece boli (chiar și pe împărat l-a vindecat), poate să formeze, să dea viață, să ia viața. Are controlul absolut și este suveran. Totuși, având în vedere argumentele ce le-am prezentat în acest articol, personal nu cred teoria completei metamorfoze. Versetul 16 îmi dă totuși bătăi de cap și cred că poate susține teoria completei metamorfoze „inima lui de om se va preface într-o inimă de fiară”.  Barnes cometează că aici cuvântul „inimă” pare să se refere la natură, versetul putând fii interpretat ca: `fie ca natura sau tendința lui de a fi a unui om să înceteze, și să devină ca a unei bestii; fie să înceteze să se comporte ca un om, și să se comporte ca bestiile – evidențiind o minte puțină și o viețuire într-o manieră similară`.

Dumnezeu l-a atenționat pe împărat așa cum ne atenționează și pe noi în ziua de astăzi “Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile ca ghearele păsărilor.” Daniel 4:33. Împăratul nu a ascultat și a continuat cu mândria. A fost lovit de nebunie. Alții de boală, de dificultăți. Iacov în vână. Apoi a ridicat ochii în sus, la Domnul și i-a venit mintea la loc conform “După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit iarăși mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat și slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, Acela a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăţie dăinuiește din neam în neam.” Daniel 4:34

Să luăm aminte la Domnul, la ceea ce ne cere și să stăm pe calea plăcută Lui, să ne găsim plăcerea în legea Lui și mereu să stăm aproape de Cristos! Să lăsăm lumea și să ne strângem comori în cer. Desigur, alegerea ne aparține.  Wiersbe spune că asemenea lui Nebucadnețar, creștinii vor fi schimbați de la starea lor de mândrie și necredință și se vor bucura de binecuvantările lui Dumnezeu. Este posibil ca interpretarea mea să fie greșită pentru că sunt limitat ca și om, dar este cea mai bună explicație pe care o am la această problemă. Contează în schimb că indiferent că se numește psihoză, schizofrenie, depresie, îngrijorare, demonizare sau orice fel de termeni ar fi folosiți, întotdeauna să accesați ajutorul specializat. Există tratamente și soluții, dar stați în perimetrul de protecție a lui Dumnezeu! Am tratat creștini cu psihoze, cu depresii, anxietăți etc. iar Dumnezeu i-a vindecat. Astăzi sunt în diverse biserici și integrați în societate. Ce mare Dumnezeu avem! Alții au refuzat atât ajutorul medical specializat cât și cel spiritual și nu mai sunt printre noi. Alegerea ne aparține. Cristos e de acord cu tratamentul medical (Matei 9:12). Nu bârfiți și nu râdeți de acești frați și surori ai dvs. (așa cum de multe ori se întâmplă) pentru că bolile psihice și spirituale se pot întâmpla absolut oricui și absolut oricând. De la cei mai neînsemnați dintre noi până la regi (Nebucadnețar, sau George al III-lea al Angliei etc.). Ajutați-i, și duceți-i la medic. Spuneți-le de Cristos și fie-vă milă de ei! Mulțumiți lui Dumnezeu pentru sănătatea mintală și lăudați-I Numele Lui sfânt!

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

(C) Dr Vlad Schlezak

 

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s