Împăcarea creștinească și rezolvarea conflictelor – PARTEA 1 – de Dr Vlad Schlezak

(citește aici partea a 2-a) Sunt două teme mari și întrepătrunse ale consilierii creștine care dau foarte mari bătăi de cap atunci când ținem morțis să avem ultimul cuvânt. Voi trece pe scurt în revistă câteva elemente care sper să ajute. Mă doare să văd creștini care au nevoie de poliție și săli de judecată ca să-și demonstreze punctul de vedere sau să-și distrugă fratele, iar unii ca să se apere de frați, soți etc. Am ajuns în vremurile în care aud de la unii creștini care ajung la consiliere că au ordine judecătorești ca să nu se apropie la nu știu ce distanță de fratele/ sora cutare care tocmai a venit la biserică. Ambele baricade sunt ascunse și la modă într-o societate îmbâcsită de păcat normalizat de păgâni și în care-L scoatem pe Dumnezeu afară din viețile noastre, unde toți au drepturi și așteaptă să-și impună punctul de vedere. Duminica în schimb suntem la 4 ace, parfumați, poleiți cu scilipici și strigăm cu putere Haleluia! Ce tablou sinistru lipsit de pocăință, sfințre și iubire, dar foarte plăcut la prima vedere. Oricum ne-am face selfie trebuie să conștientizăm că Domnul vede inima noastră și nu ține seama de fața pe care o afișăm de dragul aparențelor precum niște actori desăvârsiți. Fariseii se schimonoseau să impresioneze mulțimile cu posturile lor grele, iar Isus îi numește ipocriți.
Când doi prieteni se ceartă, sau cei din familia ta nu se mai înțeleg pe diverse motive atunci prietenia/ relația lor începe să fie ca sabia lui Damocles. Se poate rupe în orice moment. Scandalul, violența, amenințările, bârfa și minciunile pot urma ca reacții lumești, chiar demonice doar pentru a face rău celeilalte părți. Desigur că atunci autoritățile își fac treaba, dar cum am ajuns în halul acesta?
Împăcarea sau reconcilierea creștină este procesul prin care se restaurează armonia și prietenia. Da, chiar se poate și este biblic: ‘Și toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos și ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, și ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. ‘ 2 Corinteni 5:18-19
Dacă Dumnezeu ne-a împăcat cu El prin Cristos înseamnă că noi oamenii am avut nevoie de împăcare, de reconciliere cu El. De ce? Simplu: fiindcă relația noastră cu Dumnezeu a fost distrusă. Păcatele noastre ne-au înstrăinat, ne-au depărtat de El și chiar au construit un zid de despărțire. Am fost chiar dușmani ai lui Dumnezeu: ‘Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. ‘ Romani 5:10.
Vestea extraordinară este că din dușmani ai Domnului am devenit prietenii Lui prin sacrificiul suprem al lui Cristos (minimizat și chiar ignorat de umanismul contemporan învățat în școli și universități). Isus a spus: ‘Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.’ Ioan 15:15.
Putem noi oare înțelege această puternică minune? Dacă da, atunci putem accepta că împăcarea/ reconcilierea creștină este un adevăr fundamental al creștinismului? Dacă Dumnezeu ne-a făcut din dușmani prieteni, dacă din războiul ce-l duceam cu El am ajuns să avem iertarea Lui care aduce pace și viață, atunci cum ne permitem noi să nu iertăm pe fratele nostru, să-l bârfim , să-l distrugem, să-i dăm o lecție ca să ne țină minte, să refuzăm împăcarea creștinească? Formele vizuale ale neprihănării false pe care le utilizăm de multe ori ca niște maeștri, pot impresiona oamenii, dar nu și pe Dumnezeu. Cum am ajuns să căutăm prima data dreptatea la păgâni și doar apoi cerem eventual consiliere creștină, iar și aceasta uneori doar pentru că este o obligativitate din partea legiuitorilor?
Când Dumnezeu și-a dat Fiul pentru tine ca să te transforme din dușman în prieten al Lui, când te-a iertat și ți-a dat pacea revărsându-Și harul din abundență cu fiecare clipă de viață pe care ți-a mai dăruit-o, și toate acestea fără ca sa ai nici un merit….atunci de ce să refuzi să te împaci cu fratele tău? De ce să rupi unitatea pentru care Cristos s-a rugat? Ai oportunitatea chiar acum să te împaci cu fratele tău, să lucrezi la zidirea Împărăției lui Dumnezeu și să împlinești mai mult de 2 pagini care îți convin din Biblie.
Iacov, fratele lui Isus spunea să împlinim Cuvântul, nu să-l ascultăm doar înșelându-ne singuri. Lasă mândria și recalibrează-ți direcția vieții către Cristos! Atunci împăcarea cu fratele tău este ușoară. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s