Despre stigmă – Dr Vlad Schlezak

Stigma este un termen provenit din greacă și apare în Biblie, în Noul Testament în Galateni 6:17 “De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.”. Pavel se referă figurativ la răni sfinte pe care le-a primit prin slujirea sa față de Isus. Se cunoaște că Pavel a stat în condiții teribil de dificile în închisoare, iar acestea și-au pus amprenta atât fizic, cât și spiritual. Din punct de vedere istoric se cunoaște acest termen și din perioada antichității, în vremea lui Aristotel, Plutarch, Aelian termenul stigmă apare ca  un marcaj cu numele stăpânului pe care sclavii sau soldații îl aveau încrustat pe corp pentru a indica apartenența. Acest stigmat putea fi purtat și pentru a arăta în lumea păgână numele zeilor idolatrizați și apartenența religioasă.

Termenul a fost extrapolat și în alte domenii. Astfel vorbim despre o stigmă, adică despre o rușine adâncă pe care mulți o simt când vine vorba de problemele și tulburările minții. Din păcate acești oameni sunt cei pe care societatea îi stigamtizează în cel mai abject mod. Dacă ar fi să facem un exercițiu de sinceritate, am putea recunoaște foarte ușor că, atunci când vrem să jignim pe cineva, îl facem automat nebun. Desigur, sunt și alte epitete suburbane folosite, cuvinte care astăzi sunt controlate prin tot felul de legi, dar până nu demult acestea erau încetățenite în folclorul urban.

Omenirea a avut o tendință istorică obscură de-ai înlătura pe cei cu tulburări mentale. Pe cât de multe capodopere artistice, tablouri, sculpturi s-au produs în perioada Renașterii, pe atât de multe tratamente inumane și dezastruoase s-au practicat în acea perioadă. Azilele au fost construite în Europa pentru această categorie de pacienți, iar tratamentele includeau bătăi, biciuri, lanțuri și alte atrocități ce astăzi sunt de domeniul filmelor de groază. Este deosebit de frumos să te plimbi prin Marea Britanie sau alte țări europene și să observi anumite case, apartamente sau hoteluri superluxoase care se cumpără cu bani grei, dar care nu sunt alteceva decât acele azile pentru bolnavii psihici unde atrocitățile descrise mai sus erau altceva decât tratamentele moderne ale epocii. Cum se poate vedea în tablourile din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea, atât nobilimea cât și publicul larg puteau vizita aceste azile unde se distrau de acești bolnavi. Se mergea la azil așa cum astăzi se merge la grădina zoologică, probabil animalele din ziua de astăzi primind mai mult respect și având parte de mai multă demnitate decât bolnavii din acea perioadă. Stigma nu este doar o realitate istorică ce se continuă și azi, ci este un fenomen la nivel global care afectează negativ o mulțime de oameni. Este exact acel borcan cu formol în care ne-am ascuns inima, dar acum borcanul a căzut și s-a spart, iar formolul se întinde peste tot și distruge ce atinge.

Procesul de stigmatizare a unei persoane începe atunci când îi etichetăm pe alții în special pe baza diferențelor pe care le avem între noi. Pasul al doilea este stereotipizarea. Mai exact, convingerile culturale dominante pe care le folosește cineva, sau un grup, vor ajunge să-i categorizeze pe cei etichetați ca fiind inacceptabili.  Este periculoasă. Pasul al treilea  este așa-numita separare. Apare amplasarea persoanei etichetate în categorii de separare. Este acel “noi” față de “ei”. “eu” față de”el/ea” suntem mai buni, mai deștepți, frumoși, bogați, mai sănătoși, mai slabi, grași etc. Ultimul pas este discriminarea și pierderea statutului. Tabloul este complet, iar omul bolnav sau chiar perfect normal, dar văzut și judecat prost de alții, ajunge și mai departe de societate, de ajutor, de familie, de serviciu și, dacă nu Îl are pe Dumnezeu, atunci modurile maladaptative de supraviețuire precum alcoolul, drogurile și altele nu vor face altceva decât introducerea într-un mare ciclu de drame. Un exemplu trist l-am avut la un fost pacient de-al meu, un tânăr creștin, psihotic, nu puteai să-l scoți nici cu cleștele din casă din cauza paranoiei. Evident că l-am tratat, dar tatăl lui care ar fi dat orice din lume să-l scoată afară din casă m-a uluit cu stigmatizarea propriului său fiu. Tânărul mi-a spus că un singur lucru ar putea să-l facă să iasă afară din casă – să meargă înapoi în Biserică, la mixer, la sunet unde era implicat înaointe ca de a se îmbolnăvi. Tatăl său imediat a spus răspicat – ASTA NU! NICI VORBĂ! De ce am întrebat?! …Păi cum vreți domle dr să meargă la Biserică așa, fără costum? Ce-o să zică lumea dacă nu-l vede la costum?NU poate merge îmbrăcat așa (mam uitat din nou la el și era îmbrăcat casual,ok, dar nu la costum cum vroia tatăl său)….. Asta e stigmatizarea din cauză de ce-a zice lumea…Nu mergem la Dumnezeu, nu ne pocăim, nu mergem la Biserică că ce-a zice lumea, ce-a crede tanti Saveta dacă n-ai cravată, sau că ai cravată (depinde de zonă) și unchiul care nu te-a vizitat de 20 de ani…

Ura de rasă (nazismul) și ura de clasă (comunismul) au făcut destule ravagii în istorie chiar dacă înainte purtau alte nume sau nu purtau nici un nume. Apoi a venit religia ce e responsabilă de alte milioane de victime. Oamenii au suferit mereu în urma a cum arătau, cum se comportau, cum se îmbrăcau, de unde veneau și în ce fel credeau.

Creștinismul a venit nivelator aducând în lume conceptul uitat de dragoste. Iar dragostea acoperă zice Pavel, nu schimbă.

Nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod, nici bărbat, nici femeie ci toți una în Hristos scrie Pavel galalenilor. Nimeni să nu-și mai ceară scuze pentru culoarea ochilor, nici pentru alte lucruri ce ne fac frumoși de deosebiți. Păcatul trebuie urât din toată inima iar omul trebuie iudit din toată inima.

Sigur că e un balet pe sârmă în lumea corectă politic unde domnia minorității peste majoritate începe să devină stânjenitoare, dar sigur că în dragoste totul poate prinde contur. Dumnezeu nu face greșeli iar dacă unii sunt născuți să sufere din cauza unui handicap, ceilalți sunt făcuți ca să ajute. Ajunge handicapul ca parte a suferinței, fără a mai provoca și noi durere.

Nu mai stigmatizați, nu mai arătați cu degetul pe alții ci ajutați-i creștinește, duceți-i la medic, spuneți-le de Cristos etc.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

 

*fragment din Consiliere Creștină Multidisciplinară

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s