”Efectul divorțului asupra copiilor – Dr Vlad Schlezak

În ultimii 44 de ani aprope 1 milion de copii trec în fiecare an prin experiența cruntă a divorțului. Înainte de anii 80 ideea era că e mai bine să stea într-un cămin fericit decât într-unul nefericit cu doi părinți. Chiar dacă unii ar putea fi favorizați, după anii 80 studiile arată efectele adverse ale divorțului asupra copiiilor. La ani de zile după divorț copiii au frica dezamăgirii, a trădării, abandonului chiar dacă relațiile de iubire cu fiecare părinte se mențin (Kelly, Wallerstein, 1980). Un studiu statistic de referință a lui Hetherington arată că schimbările după divorț au un impact copleșitor asupra copiilor. Copii nu pricep atitudinea schimbată a păriților. Mulți părinți se adaptează la situația lor după ani de zile, timp în care unii se destrăbălează în comportamente sexuale, în răzbunări, în atitudini ”lasă că vezi tu cine-s io și ce pot io, doar io contez de-acuma, las că vedeți voi” etc. Unii părinți au izbucniri emoționale, depresie și multe anxietăți. În studiul ce l-am citat la capitolul de anxietate și stress, divorțul este unul dintre cei mai mari factori de stress din viața omului. Unii autori arată că fetele își revin cam în al 2-lea an, băieții au probelme de adaptare și în adolescență, în special dacă trăiesc doar cu mama lor ca singur părinte. Băieții sunt mai deschiși decât fetele la un tată vitreg. Fetele adolescente cu părinții divorțați au dificultăți în ceea ce privește interacțiunea adecvată cu alți bărbați, chiar dacă ele își doresc și caută această atentie (Hetherington). Băieții adolescenți unde tatăl este absent arată o dependență mai mare de mediu decât ceilalți băieți, acesta având șanse de a dobândi rolul mamei și astfel având dificultăți în dobândirea identității masculine (Balswick). Studiile arată cu aproape toți copiii trec printr-un stres emoțional, tritețe, mânie și la câțiva anu după divorț (Nastasi, Lightel). Acești copii au probelme sociale de comportament, probleme la școală și chiar fizice. Glenn și Krammer spun că acești copii la rândul lor au toate șansele să trecă printr-un divorț. Există studii despre custodii pe care nu am să le mai citez, dar cred că cel mai important e ca părintele să fie responsabil în a înțelege că un copil e o binecuvântare de la Dumnezeu, iar dacă părintele (în afară de cazuri acceptate de Biblie) divorțează și practic îl minte pe Dumnezeu, va fi resposabil în fața lui Dumnezeu și pentru ceea ce a făcut căsătoriei și copilului.
În cariera mea am ajuns la concluzia că majoritatea celor cu tulburări de persoanlitate cu care am lucrat au avut la rădăcină o familie disfuncțională, un abuz, o copilărie distrusă, părinți care nu au iubit copilul și l-au distrus emoțional prin diverse moduri. Șefa mea îmi spunea că în mii de cazuri de tulburări de persoalitate din pușcării doar 2 erau din familii normale, restul din familii disfuncționale.
Responabilitatea parentingului e biblică și ar trebui să o facem din iubire, cu înțelepciune și să o vedem ca o slujire. IDEEA DE FAMILIE e a lui Dumnezeu, deci EL știe mai bine ce este bine pentru o familie, deci trebuie să luăm aminte la ce spune El în Biblie în acest sens. Ideile omenești de familie vin și trec, fac victime, sunt populare și corecte politic, variază cu istoria și anii, se schimbă, dar niciodată omul nu are cum să știe mai bine decât Dumnezeu.

Să ne amintim ceea ce spune Biblia în Maleahi 2:16a: “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” Conform Bibliei, planul lui Dumnezeu este ca odată făcut, angajamentul căsătoriei să fie pentru întreaga viaţă. “Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6). Deoarece căsătoria implică două persoane păcătoase, este posibil ca divorţul să apară între ele. În Vechiul Testament, Dumnezeu a dat legi pentru a proteja drepturile persoanelor divorţate, în special a femeilor (Deuteronom 24:1-4). Isus a arătat de asemenea că aceste legi au fost date din cauza inimilor de piatră ale oamenilor, şi nu pentru că asta ar fi fost dorinţa lui Dumnezeu (Matei 19:8). Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16) şi că împăcarea şi iertarea ar trebui să fie semnele din viaţa credincioşilor (Luca 11:4; Efeseni 4:32).
Problema o putem întoarce pe multe laturi, dar la urma urmei cearta de cuvinte inutilă în care fiecare are mândria lui de poziție îndreptățită mă face destul de inflexibil când îmi aduc aminte de mama care mi-a cerut consultul și a venit cu juniorul (băiatul adolescent de 14 ani), parcă-l văd și acuma – cu 2 urme de ștreang pe gât…a încercat de 2 ori să-și ia viața…iar după ce a reușit să se deschidă față de mine a spus că a făcut asta din cauza divorțului părinților. Așa a știut el să reacționeze….Mama cu dreptatea ei, tata cu dreptatea lui….azi avem și școala și FB și TV și propaganda ideologică, fiecare cu dreptate sa, iar cei mai mici și vulnerabili pot cădea victimele dreptăților noastre. În numele lui Isus Cristos vedeți-vă căsnicia în termeni biblici, pocăiți-vă și sfințiți-vă viața, și stați în parametri căsătoriei și Familiei așa cum sunt descriși în Biblie. Petreceți timp de calitate cu copiii pe care vi i-a dat Domnul și arătați-le modelul vostru de reacție în fața problemelor vieții – rugăciune, iertare, iubire, teologie practică. Când sunt mari vor avea acest model în minte. Vă încurajez să vorbiți unul cu altul și să vă apropiați de Dumnezeu, astfel și apropierea dintre dvs. va fi mai mare. Aveți grijă de dvs. și familia dvs. care oricum este asediată de lumea păgână, mistică și corectă politic. Dumnezeu să vă binecuvânteze”

*Fragment din cartea Enciclopedie Creștină a Bolilor de Dr Vlad Schlezak

2 Comments

  1. Din păcate nu doar că numărul divorțurilor e în creștere, dar există un lobby puternic pentru despărțire și din cele mai banale motive, despărțire ce e catalogată drept act de bravură, de curaj, de înțelepciune. Nu am susținut niciodată abuzul în relație, e un păcat din toate punctele de vedere, dar despărțirile din orice fleac, înainte de încercări serioase de reparare a relației mi se par o iresponsabilitate cu consecințe peste veacuri.

    Eu la consiliere îi provoc să epuziăm împreună toate soluțiile posibile înainte de a divorța. Impactul asupra copiilor… devastator, dar observ că deși acei copii, viitori adulți, dezvoltă capacități de adaptare pentru a supraviețui, le scade capacitatea de a lega relații, capacitatea de a relaționa și crește disponibilitatea pentru relații neimplicate, comportamente homosexuale și depresii.

    Aici un capitol delicat tare este si divorțul neoficializat. Foarte răspăndit în mediul neoprotestant care nu știu dacă e mai rău sau mai bun ca un divorț oficializat. Poate ar merita o analiză și o dezbatere serioasă.

    Like

    1. Aveți dreptate, Asa este…Din păcate asa este… Se banalizeaza responsabilitățile și jurământul mariajului în moduri care cel puțin în generația mea sau a părinților, bunicilor nu se auzea des nici la seculari…. Oricum exista solutii creștine bune de reconciliere dacă se dorește… Am vazut și cazuri uluitoare , parca luate din filmele americane, unde existau deja ordine de restricție judecătorească de nu știu ce distanta între soți… Repet, dacă se dorește și exista voința, motivație, pocăință și sfințenie atunci reconcilierea care îl implica pe Dumnezeu este posibila….

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s