O problemă dureroasă – familiile cu un singur părinte- Dr Vlad Schlezak

”Să nu uitați niciodată ce zice Biblia în Deuteronom 27:19: „‘Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului și văduvei!’ Și tot poporul să răspundă: ‘Amin!’”. Să fii părinte singur e probabil una dintre cele mai grele încercări, în special dacă mama e tânără și săracă. La fel și tații care încearcă să aibă atât rolul de mamă cât și de tată și toată viața lor au gătit cel mult o omletă. Dificulățile financiare sunt problema cea mai vizibilă. Smith arată că 2/3 din familiile cu un singur părinte trăiesc sub nivelul sărăciei. În 10 ani femeile divorțate și copiii lor suferă o înrăutățire a standardului de viață cu 73%, în timp ce foștii lor soți o duc maibine cu 42% în primul an după divorț (Weitzman). La finele anilor 80 Macklin a concluzionat că cel mai deprimat grup de clienți ai serviciilor de psihiatrie (adică pacienți psihiatrici) sunt mamele tinere, singure, cu copii mici și venituri mici. Părintele singur nu are timp de nimic, e stresat să aducă bani în casă, să se ocupe de copil, să doarmă, să aibă ceva viață personală și abia răzbește. Copii nu mai au parte de atâta atenție și se vor simți privați educațional, economic, ocupațional (Camara, Hetherington).

Familiile cu un singur părinte sunt aruncate deobicei la marginea societății, dar exprimat mai academic Wallerstein arată că familiile cu 2 părinți primesc mai mult suport de la comunitate decât cele cu 1 părinte. Familia este sub asediu, ideologia, teoriile și totul parcă luptă să distrugă coroana creațiunii lui Dumnezeu – omul și familia. În 1940 sub 4% din copii au fost născuți din femei necăsătorite, dar în anii 2000 s-a ajuns la 33%. Să nu uităm că rata concubinajului a crescut cu 1000% (o mie la sută) comparativ cu anii 60 când a început revoluția sexuală. Vreau să trag un semnal de alarmă asupra sacralității familiei și consecințele dezastroase ale ignorării acesteia și prin rezultatele Studiului Național American Longitudinal Al Tineretului care a analizat 6403 băieți care aveau între 14-22 de ani până când aceștia au împlinit 30 de ani. Concluziile au fost că:

  1. Băieții crescuți de mame sigure au un risc mai mare de a deveni violenți pentru că nu au avut suficent timp petrecut cu tatăl lor
  2. Sprijinul material primit de copil nu are nici o inflență asupra șanselor băiatului de a deveni un criminal. Factorul essential este absența tatălui.
  3. Puținii adolecenți ce locuiau cu tații lor singuri nu aveau o probabilitate mai mare de a comite  infracțiuni ca băieții din familiile intacte.

Probabil cine citește ce am scris mai sus are acum un moment de liniște, dar acestea sunt consecințele distrugerii sau deconstrucției instituției familiei așa cum a fost ea concepută să fie de Dumnezeu. Soluția umană de recăsătorire pare tentantă, dar studiile arată că aceasta înrăutățește situația pentru băieți. Bărbații ce trăiesc în familii cu părinți vitregi au o probabilitate de 3 ori mai mare să intre la pușcărie comparativ cu cei ce vin din familii intacte. Tații vitregi și copiii încep să intre în competiție pentru atenția, timpul, emoțiile mamei. Am avut pacienți, ajunși cazuri psihiatrice cu povești de viață parcă desprinse din filme, dar la rădăcină era fix această problemă- copilul în conflict cu părintele vitreg (dacă acesta exista) și traumatizați puternic de divorțul părinților biologici. Am avut mulți pacienți ce proveneau din familii disfuncționale și au suferit diverse tipuri de abuzuri. Dr Dobson spune că probabilitatea ca a 2-a sau a 3-a căsnicie să fie un succes comparativ cu prima este mult mai mică.

Este abominabil să vedem vedete TV și formatori de opinie care sunt la al 4-lea sau al 5-lea divorț și dau sfaturi de căsnicie și creștere a copiilor. Recăsătorirea poate sau nu să rezolve marea problemă a influenței masculine pentru băieți, dar acest subiect nu îl detaliez aici. Modelul masculin poate fi găsit și prin alte metode, nu neapărat recăsătorire. Dumnezeu are resurse nelimitate. Citește Deuternom 10:17-18, Psalmul 68:5, Zaharia 7:10. Sunt oameni creștini autentici care pot deveni mentori reali.

Biserica are o oportunitate fantastică de a ajuta aceste familii cu un singur părinte, atât pe părintele singur cât și pe copil. Implicați părintele singur în grupul de familii intacte și activitățile lor. Copiii din familiile cu un singur părinte trebuie implicați în activitățile sociale și de părtășie ale Bisericii. Trebuie să fie parte a grupurilor de adolescenți și implicați-i în tot felul de departamante. Valorificați-i și nu stați nepăsători când alții încep să-i terorizeze și să-i umilească. Există speranță reală în Cristos atât pentru părintele singur cât și pentru copil/copii. În continuare vom vedea ce simte un astfel de copil și cum trebuie să vorbim cu el/ea pentru ca să îl ajutăm și încurajăm, să-l capacităm să nu fie un învins și o victimă și cum ne raportăm creștinește la durerea și loviturile pe care deja le-a primit în viață.”

*Fragment din cartea în curs de apariție, Enciclopedie Creștină a Bolilor de Dr Vlad Schlezak

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s